Recuperarea după chirurgia meniscului: Ghid pentru sportivi

Intervențiile chirurgicale la nivelul meniscului, menite să restabilească funcționalitatea articulației genunchiului după o leziune de menisc, sunt, în anumite cazuri, singura soluție pentru redobândirea controlului asupra mobilității articulare și implicit pentru revenirea la activitatea fizică normală. Deși procedura în sine poate părea intimidantă, beneficiile sale sunt unele majore, cu condiția respectării întocmai a indicațiilor medicale postoperatorii. Procesul de recuperare după o astfel de intervenție este complex și necesită implicarea pe deplin a pacientului. Ghidul actual cuprinde recomandări generale pentru o recuperare postoperatorie fără complicații după o intervenție chirurgicală a meniscului.

Recuperarea imediată după operație

Reabilitarea funcțională după chirurgia meniscului implică o serie de etape bine definite, care variază în funcție de tipul de intervenție și de specificul activității sportive a pacientului. Faza inițială se concentrează pe controlul edemului și restaurarea mobilității pasive, urmată de reintroducerea treptată a mișcărilor active. Imediat după intervenția chirurgicală, managementul durerii și al inflamației reprezintă obiective majore în procesul de recuperare.

În stadiul de început, accentul cade pe protejarea meniscului reparat, motiv pentru care solicitările mecanice sunt atent monitorizate. În plus față de recuperarea meniscului, unii pacienți, în mod particular cei care suferă de afecțiuni degenerative, pot experimenta dureri în alte articulații, cum ar fi umărul. Pentru astfel de pacienți, care simultan necesită tratament pentru durerea de umar sau alte tipuri de dureri articulare, metodele conservatoare, cum ar fi administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene și terapia fizică, sunt obligatorii pentru a preveni apariția unor dezechilibre posturale care ar putea afecta recuperarea genunchiului.

În primele săptămâni postoperator, se vor evita:

– activitățile care exercită presiune excesivă asupra genunchiului, cum ar fi statul prelungit în picioare;

– sarcinile ce implică ridicarea de greutăți sau mersul pe teren accidentat;

– exercițiile fizice care implică forțe mari de compresie sau torsiune pe genunchi.

Consolidarea stabilității musculare

Pe măsură ce recuperarea progresează, se trece la întărirea mușchilor coapsei și la antrenarea propriocepției, elemente importante pentru restaurarea stabilității genunchiului. Kinetoterapia, axată pe exerciții care dezvoltă forța musculară fără a suprasolicita meniscul rupt și operat, trebuie inclusă în planul de tratament. Mișcările care implică rotiri bruște sau sărituri trebuie evitate până când structura articulară este suficient de puternică pentru a rezista unor astfel de solicitări.

Revenirea la activitatea sportivă

Recuperarea completă și întoarcerea la sport depind de implicarea fiecărui pacient în perioada de recuperare și implicit de modul în care respectă programul de reabilitare trasat de către medic. Respectarea indicațiilor echipei medicale este fundamentală atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung, deoarece o revenire prematură poate duce la recidiva leziunii sau la apariția unor complicații suplimentare.